Bunicii de poveste

Scriitorii si-au strans amintirile din copilarie intr-un volum inedit, „Cartea cu bunici”, care va fi lansat miercuri.



Un text scris in „Romania literara”, care s-a lasat cu zeci de scrisori, i-a dat lui Marius Chivu ideea unui „inventar” al bunicilor din cultura. A iesit „Cartea cu bunici”, in care s-au pus pe povestit intamplari cu „mama-mare”, „tataia”, „babuta” sau „taicutu’” copilariei lor Andrei Plesu, Nora Iuga, Radu Cosasu, Dan C. Mihailescu, Antoaneta Ralian, Alex. Leo Serban, Emil Brumaru, Adrian Cioroianu, Radu Paraschivescu, Horia-Roman Patapievici, Mircea Mihaies, T.O. Bobe sau Andrei Codrescu.

In trei ani, coordonatorul cartii a mobilizat 92 de scriitori, publicisti si jurnalisti care si-au evocat figurile bunicilor in cateva texte memorabile. „Reactiile starnite de acel material si scrisorile pe care le-am primit ulterior mi-au confirmat faptul ca exista nenumarate povesti extraordinare cu bunici”, scrie Chivu in prefata volumului care va fi lansat miercuri de Humanitas. Un poem tine loc de poveste la pagina lui Serban Foarta, iar Filip Florian a decupat un fragment despre bunicul sau din romanul „Baiuteii”.

La finalul volumului, in 20 de fotografii de la inceputul secolului al XX-al apar bunicii lui Matei Calinescu, ai Anei Blandiana, Anamariei Beligan sau Andrei Oisteanu.

Bunici de Nobel

Intr-o departajare „bruta”, nepotii din carte se impart in „norocosii” care au gustat din plin rasfatul in casa bunicilor si cei care si-i amintesc sters sau nu si i-au intalnit niciodata. Andrei Plesu e de partea celor care stau prost la capitolul „bunici”, cu unul mort in tinerete si alti doi prea putin prezenti. „Mama-mare Elena si tata-mare Mitica (n.r. - bunicul vitreg) sunt singurele personaje carora li se potriveste, in memoria mea, rolul bunicilor. Nu m-au certat niciodata si mi-au facut toate hachitele. (Cam asta trebuie sa faca, in genere, bunicii.)”.

Mircea Mihaies, in schimb, a avut privilegiul a doi bunici de Nobel: bunicul patern semana leit cu William Faulkner la batranete, iar bunica materna era Doris Lessing in picioare. „In 1949, bunicul meu si-a pierdut tot pamantul, caii si proprietatile. In acelasi an, William Faulkner a primit Nobelul pentru Literatura. Au continuat sa bea amandoi, cu aristocratica demnitate, pana la moarte”.

Jurnalul ascuns dupa icoana

„Desprinsa binisor de lumea aceasta”, bunica lui Matei Florian este „o doamna care se da in vant dupa prajituri si pateuri cu branza”, iar cea a lui Radu Cosasu, „atee discreta si tenace”, ar fi implinit azi 120 de ani, „dupa unele calcule imperfecte”.

Florin Lazarescu a descoperit cu uimire, ascuns dupa icoana, jurnalul bunicii sale, care nu trecuse niciodata prin scoala: „Caet de veata me care am est si in alta am intrat Amar veat sal citit”. Insemnari despre cum trebuie ingropata, despre rudele nabadaioase, despre averea ei colosala. Nu l-am terminat de descifrat inca”.

Ca sa nu-i nedreptateasca pe niciunul dintre cei patru bunici iubitori, Radu Pavel Gheo scrie despre un stra-strabunic, „jokerul” care a schimbat destinul familiei. In 1914, Negrea Pavel „a lu’ Ghioace” se imbarca in vapor spre America, la 56 de ani. Destinatia: Pretchyan Ilie din Montana, cum notase vamesul, de fapt „precenu’ Ilie”, cum avea sa descopere aproape un secol mai tarziu stranepotul, in aceeasi calatorie.



FOTOGRAFII DE EPOCA. Frida Margulius (1910), bunica Adrianei Bittel, „se intalneste“ in acelasi volum cu cea a lui Matei Calinescu, Elena Burileanu (1930), si cu bunicii Anei Blandiana, Ana si Gheorghe Coman (1953, jos)

AMINTIRI

„Dama de toba si dama de ghinda”

> „Bunicii din partea mamei, Venera, ii spuneam din adanca, inepta copilarie, Mamama, numele si prestanta ei inaltand-o, in familie si in oras, la gradul neconcurat de mama-maresal. (...) Bunica era dispusa sa dea meditatii la matematica si fizica si unui regiment”. („Institutoarea”, Mircea Horia Simionescu)

> „Cand ma gandesc la copilarie sunt ca un pendul. Ma balansez intre doua case, cea cu iedera de pe Dinicu Golescu 28, cea cu marchiza de pe Samuel Vulcan 42. Sunt fata bunicilor, o pereche intr-o casa, o pereche in cealalta. (...). Una in capotul violet cardinal de crepsatin - seamana cu regina, cealalta in capotul grena de molton - nu seamana cu nimeni. (...) Dama de toba si dama de ghinda, mama mare si omama”. („Capotul violet si picioarele de elefant”, Nora Iuga)

> „Bunica m-a dus la targ si am petrecut ore in sir pipaind gaini. (...) Pe la unspe am ales un cocos frumos care mi-a vorbit tot drumu’ pan-acasa si eram foarte mandru de relatia noastra pana cand l-a pus bunica pe butuc in curte si i-a taiat capu’ cu un singur gest cu cutitu’ mare pe care l-a sters apoi cu o frunza de porumb”. („Partea cea mai buna”, Andrei Codrescu)

Incasarile din vanzarea cartii, tiparita cu ajutorul unei sponsorizari si fara ca autorii sa ceara remuneratii, vor fi donate unei case de copii din tara.